În cazul denumirilor de chitară din această categorie, de multe ori se face confuzia între chitarele clasice și cele acustice, fiind considerate a fi unul și același tip. În general, oamenii consideră că aceste denumiri sunt numai sinonime și chitara acustică e chitara clasică sau vice versa. Este evident că există o confuzie în jurul acestor denumiri. De fapt, aceste tipuri de chitare sunt în esența lor acustice. Confuz, nu-i așa? Cuvântul acustic, pur și simplu înseamnă că sunetul este creat și amplificat în corpul sau „sufletul instrumentului“ fără amplificare electrică sau artificială. În felul acesta, care este diferența reală dintre ele? În fond există două diferențe majore între chitara acustică și cea clasică. Prima diferență evidentă se referă la mărimea lor.
Chitara clasică este adesea mult mai mică decât cea acustică cu corzi din oțel. O altă diferență notabilă, și care este și un facotr definitoriu, este tipul șirurilor de caractere pe care le folosesc. Chitara clasică utilizează numai corzi de Nylon combinate cu corzi de mătase învelite cu metal. În aceeși timp o chitară acustică modernă este proiectată pentru a fi utilizată cu corzi de oțel. Din acest motiv, chitara acustică este frecvent numită s fi chitară cu corzi de oțel, în timp ce chitara clasică este denumiă chitară cu corzi de Nylon.
Chitarele clasice sunt foarte ușoare și sunt construite din molidă pentru a amplifica rezonanță. Aceste intrumente nu suportă tensiunea mare generată de corzi din oțel. În timp ce o chitară acustică modernă este proiectată pentru a fi utilizată cu corzi de oțel, o chitară acustică modernă, poate fi folosită cu corzi de nailon. Din păcate, acesta nu va suna la fel de bine ca și dacă ar avea corzi de oțel, sunetul va fi slab. În ceea ce privește al doilea punct, chitarele clasice sunt mult mai ușoare și mult mai mici decât chitarele acustice.
Chitare acustice și clasice